Când vorbim de DJ și producători români de Minimal și muzică Electronică modernă, printre primele nume care apar în căutări sunt Cristi Cons și Vlad Caia din duo-ul SIT (Sideways Invisibility Theory). Cei doi au propria lor casa de discuri Amphia Records, iar scopul și viziunea lor sunt simple: de a lansa cât mai multă muzică de calitate.
Am povestit cu Cristi și Vlad despre ce a inspirat ideea proiectului SIT, procesul lor de producție, călătoriile prin lume, albumele lansate la Sushitech, Amphia și Serialism, coloane sonore de film, piesele lor preferate din catalogul propriu, producătorii favoriți și despre sintetizatoarele din studiourile lor.
În 2010, Vlad Caia a fost selectat pentru Red Bull Music Academy London, unde a avut ocazia să se joace și să testeze tot ce a învățat în timp ce studia Multimedia la Oslo. Din punct de vedere stilistic, influențele lui Vlad vin de la ritmuri infuzate de jazz și merg către muzici experimentale, dar și de la aranjamente clasice și orchestrale și până la groove-uri sonice profunde, aproape meditative, care păstrează în același timp variație și versatilitate.
Muzica electronică a devenit de interes pentru Cristi Cons la vârsta de douăzeci de ani, după ce încă din copilărie a studiat violoncelul și a fost în permanență înconjurat de muzică clasică. Când a ajuns la București, Cristi a fost expus unui nou gen muzical care a devenit un teritoriu de explorare unde a dezvoltat o sonoritate deosebită. De la mixaj la producție muzicală, cel mai adesea alături de colegul său Vlad Caia, Cristi își dorește să fie productiv, creativ și să privească în afara tiparelor muzicale.
Cum ați început să faceți muzica împreună?
Andrei Bucureci
Ne-am cunoscut în mediul online în 2007 și am început să facem muzică împreună în formula asta doi ani mai târziu. După ce am terminat câteva piese ne-am hotărât să le scoatem sub un nume de grup. Eram amândoi tinerei și mai slăbuți. În căutările noastre online am găsit „Sideway Invisibility Theory” care înseamnă: dacă vezi o persoană din lateral și e suficient de slabă, nu se vede, este doar o linie, adică percepție alterată.
Din păcate numele ne-a creat și probleme de-a lungul timpului. Este un acronim prea scurt (și destul de generic), iar pe platforma Resident Advisor, când am încercat să creăm pagina SIT nu a fost posibil pentru că nu accepta nume de trupe sau artiști cu mai puțin de cinci litere. De asemenea, pe platformele de social media când cauți SIT (fiind așa generic), trebuie un efort extra să ajungi la noi.
Vlad Caia
Vlad, Cristi, cum ați studiat muzică înainte de SIT?
Andrei Bucureci
Suntem aproape aceeași generație, eu fiind cu doi ani mai mare. Am studiat multimedia în Norvegia, Cristi a făcut Conservatorul la București. Muzică am început să fac devreme, de când eram în liceu, pe la 14 ani. Eu vin dintr-o zona tehnică, Cristi din una artistică și cred că în această dinamică găsim frumusețea proiectului SIT, combinând zonele: eu verific detaliile tehnice și Cristi se asigură că elementele muzicale se potrivesc.
Vlad Caia
Eu am fost expus la muzică electronică și producție muzicală mai târziu decât Vlad. Ai mei vedeau în mine un violoncelist profesionist și m-au pregătit riguros pentru drumul aceasta, dar lucrurile nu s-au legat așa, evident. Am avut primul computer pe la 17 ani și software de făcut muzica în anul 2 de facultate. Când l-am cunoscut pe Vlad pe Myspace, aibia mă apucasem să schițez piese în Ableton și îi trimiteam proiectele ca să își dea cu părerea. Vlad a fost un tutore la vremea aceea. După ce am ajuns la un nivel acceptabil am început să colaborăm, totul a decurs foarte natural. Mi-a plăcut mult ideea de a compune/produce muzică, dar a durat până să îmi găsesc drumul. La început Vlad a fost motorul de producție, iar eu veneam cu aportul melodic.
Cristi Cons
Cum a apărut Sideways trilogy și care sunt piesele voastre preferate?
Andrei
Primul album, numit „Sideways” conținea 15 piese și a trebuit împărțit în mai mai multe parți. Așa a apărut conceptul de trilogie, altfel ar fi ieșit un album cu 5 viniluri care ar fi fost dificil de promovat și vândut.
Vlad
Ulterior, ne-a venit ideea de a face o trilogie de albume: primul fiind „Sideways”, al doilea „Invisibility” și „Theory” care va urma să îl scoatem cândva în viitorul apropiat.
Piesa mea favorita de pe Sideways este „Come Around”. Are o poveste specială, mi-a plăcut mult procesul de producție, eram amândoi super conectați și focusați. A intrat actuala mea sotie, pe atunci prietena, peste noi la studio și m-a invitat să mâncam în seara respectivă. A durat mai bine de o oră până când am terminat sesiunea, și când am ajuns la ea eram entuziasmat de rezultat iar ea, „Păi? Te-am așteptat de mai bine de o oră.” Arta cere sacrificii!
Interesant este că atunci când am scos prima parte a albumului, aveam anumite așteptări de la public dar reacția nu a fost cea așteptată. Au fost mult mai bine primite a doua și a treia parte. Aceasta a fost o lecție pentru noi: complexitatea nu este neapărat rețeta succesului, oamenii sunt mai degrabă atrași de lucruri simple.
„Come Around” are o „poveste” muzicală aparte, care pe mine mă atrage și totuși reacția oamenilor a fost: „mda, e o piesă cu niște arpegiatoare”. O alta piesă numită „Step by Step”, care e mult mai simplă din punct de vedere muzical, a avut reacții de genul: „Wow! Ce super piesă!”
Învățăminte: „
Ulterior, ne-a venit ideea de a face o trilogie de albume: primul fiind „Sideways”, al doilea „Invisibility” și „Theory” care va urma să îl scoatem cândva în viitorul apropiat.
Piesa mea favorita de pe Sideways este „Come Around”. Are o poveste specială, mi-a plăcut mult procesul de producție, eram amândoi super conectați și focusați. A intrat actuala mea sotie, pe atunci prietena, peste noi la studio și m-a invitat să mâncam în seara respectivă. A durat mai bine de o oră până când am terminat sesiunea, și când am ajuns la ea eram entuziasmat de rezultat iar ea, „Păi? Te-am așteptat de mai bine de o oră.” Arta cere sacrificii!
Interesant este că atunci când am scos prima parte a albumului, aveam anumite așteptări de la public dar reacția nu a fost cea așteptată. Au fost mult mai bine primite a doua și a treia parte. Aceasta a fost o lecție pentru noi: complexitatea nu este neapărat rețeta succesului, oamenii sunt mai degrabă atrași de lucruri simple.
„Come Around” are o „poveste” muzicală aparte, care pe mine mă atrage și totuși reacția oamenilor a fost: „mda, e o piesă cu niște arpegiatoare”. O alta piesă numită „Step by Step”, care e mult mai simplă din punct de vedere muzical, a avut reacții de genul: „Wow! Ce super piesă!”
Vlad: Favorita mea este „Permissive” de pe prima parte a albumului. Are un vibe mai laidback care mă atrage de fiecare dată când o ascult. Cred că piesele care sunt atemporale vor suna tot timpul actuale și pentru mine se încadrează în acea categorie.
Vlad: Favorita mea este „Permissive” de pe prima parte a albumului. Are un vibe mai laidback care mă atrage de fiecare dată când o ascult. Cred că piesele care sunt atemporale vor suna tot timpul actuale și pentru mine se încadrează în acea categorie.
Cristi
„Nu știi niciodată care va fi reacția publicului larg.”
You mention working with Roony. What was it like working with him and co-curating the exhibition together?
Delia Tesileanu
You mention working with Roony. What was it like working with him and co-curating the exhibition together? It’s been a really interesting process. In the sense of how it’s evolved originally, again, it was supposed to be this one film commission and now he’s become a co-curator of this display. He’s been really generous with his contacts and with his knowledge. We’ve gone back and forth on who should be involved and what story we should tell. We were really clear that it wasn’t supposed to be an encyclopaedic exploration of grime, it’s not supposed to be the chronology of grime or everything in grime, it’s supposed to be some handpicked stories of lesser known parts of grime’s history. So rather than telling the narrative that’s already been told, we try to explore grime through, for example, his background as a cab driver. That specific film that we ended up working and making with him is exploring grime, and visiting locations that are important to grime’s history through his cab. A number of kinds of visitors get into the cab, a number of people from the grime scene, and they go on this journey which also explores a lot of the places that don’t exist any longer. For example, Rhythm Division is now a coffee shop. Deja Vu pirate radio station is now the Olympic Park. So it’s using the stories to also talk about gentrification.
It’s been a really interesting process. In the sense of how it’s evolved originally, again, it was supposed to be this one film commission and now he’s become a co-curator of this display. He’s been really generous with his contacts and with his knowledge. We’ve gone back and forth on who should be involved and what story we should tell. We were really clear that it wasn’t supposed to be an encyclopaedic exploration of grime, it’s not supposed to be the chronology of grime or everything in grime, it’s supposed to be some handpicked stories of lesser known parts of grime’s history.
