art club electronic music exhibition festival gallery interview music producing SIT vinyl

Interview w/ SIT

8 October 2023
Interview by Andrei Bucureci
Photos by Raluca Mărgescu

Când vorbim de DJ și producători români de Minimal și muzică Electronică modernă, printre primele nume care apar în căutări sunt Cristi Cons și Vlad Caia din duo-ul SIT (Sideways Invisibility Theory). Cei doi au propria lor casa de discuri Amphia Records, iar scopul și viziunea lor sunt simple: de a lansa cât mai multă muzică de calitate.

Am povestit cu Cristi și Vlad despre ce a inspirat ideea proiectului SIT, procesul lor de producție, călătoriile prin lume, albumele lansate la Sushitech, Amphia și Serialism, coloane sonore de film, piesele lor preferate din catalogul propriu, producătorii favoriți și despre sintetizatoarele din studiourile lor.

În 2010, Vlad Caia a fost selectat pentru Red Bull Music Academy London, unde a avut ocazia să se joace și să testeze tot ce a învățat în timp ce studia Multimedia la Oslo. Din punct de vedere stilistic, influențele lui Vlad vin de la ritmuri infuzate de jazz și merg către muzici experimentale, dar și de la aranjamente clasice și orchestrale și până la groove-uri sonice profunde, aproape meditative, care păstrează în același timp variație și versatilitate.

Muzica electronică a devenit de interes pentru Cristi Cons la vârsta de douăzeci de ani, după ce încă din copilărie a studiat violoncelul și a fost în permanență înconjurat de muzică clasică. Când a ajuns la București, Cristi a fost expus unui nou gen muzical care a devenit un teritoriu de explorare unde a dezvoltat o sonoritate deosebită. De la mixaj la producție muzicală, cel mai adesea alături de colegul său Vlad Caia, Cristi își dorește să fie productiv, creativ și să privească în afara tiparelor muzicale.

Cum ați început să faceți muzica împreună?

Ne-am cunoscut în mediul online în 2007 și am început să facem muzică împreună în formula asta doi ani mai târziu. După ce am terminat câteva piese ne-am hotărât să le scoatem sub un nume de grup. Eram amândoi tinerei și mai slăbuți. În căutările noastre online am găsit „Sideway Invisibility Theory” care înseamnă: dacă vezi o persoană din lateral și e suficient de slabă, nu se vede, este doar o linie, adică percepție alterată.

Din păcate numele ne-a creat și probleme de-a lungul timpului. Este un acronim prea scurt (și destul de generic), iar pe platforma Resident Advisor, când am încercat să creăm pagina SIT nu a fost posibil pentru că nu accepta nume de trupe sau artiști cu mai puțin de cinci litere. De asemenea, pe platformele de social media când cauți SIT (fiind așa generic), trebuie un efort extra să ajungi la noi.

Vlad

Vlad, Cristi, cum ați studiat muzică înainte de SIT?

Suntem aproape aceeași generație, eu fiind cu doi ani mai mare. Am studiat multimedia în Norvegia, Cristi a făcut Conservatorul la București. Muzică am început să fac devreme, de când eram în liceu, pe la 14 ani. Eu vin dintr-o zona tehnică, Cristi din una artistică și cred că în această dinamică găsim frumusețea proiectului SIT, combinând zonele: eu verific detaliile tehnice și Cristi se asigură că elementele muzicale se potrivesc.

Vlad

Eu am fost expus la muzică electronică și producție muzicală mai târziu decât Vlad. Ai mei vedeau în mine un violoncelist profesionist și m-au pregătit riguros pentru drumul aceasta, dar lucrurile nu s-au legat așa, evident. Am avut primul computer pe la 17 ani și software de făcut muzica în anul 2 de facultate. Când l-am cunoscut pe Vlad pe Myspace, aibia mă apucasem să schițez piese în Ableton și îi trimiteam proiectele ca să își dea cu părerea. Vlad a fost un tutore la vremea aceea. După ce am ajuns la un nivel acceptabil am început să colaborăm, totul a decurs foarte natural. Mi-a plăcut mult ideea de a compune/produce muzică, dar a durat până să îmi găsesc drumul. La început Vlad a fost motorul de producție, iar eu veneam cu aportul melodic.

Cristi

Cum a apărut Sideways trilogy și care sunt piesele voastre preferate?

Primul album, numit „Sideways” conținea 15 piese și a trebuit împărțit în mai mai multe parți. Așa a apărut conceptul de trilogie, altfel ar fi ieșit un album cu 5 viniluri care ar fi fost dificil de promovat și vândut. 

Vlad

Ulterior, ne-a venit ideea de a face o trilogie de albume: primul fiind „Sideways”, al doilea „Invisibility” și „Theory” care va urma să îl scoatem cândva în viitorul apropiat.

Piesa mea favorita de pe Sideways este „Come Around”. Are o poveste specială, mi-a plăcut mult procesul de producție, eram amândoi super conectați și focusați. A intrat actuala mea sotie, pe atunci prietena, peste noi la studio și m-a invitat să mâncam în seara respectivă. A durat mai bine de o oră până când am terminat sesiunea, și când am ajuns la ea eram entuziasmat de rezultat iar ea, „Păi? Te-am așteptat de mai bine de o oră.” Arta cere sacrificii!

Interesant este că atunci când am scos prima parte a albumului, aveam anumite așteptări de la public dar reacția nu a fost cea așteptată. Au fost mult mai bine primite a doua și a treia parte. Aceasta a fost o lecție pentru noi: complexitatea nu este neapărat rețeta succesului, oamenii sunt mai degrabă atrași de lucruri simple.

„Come Around” are o „poveste” muzicală aparte, care pe mine mă atrage și totuși reacția oamenilor a fost: „mda, e o piesă cu niște arpegiatoare”. O alta piesă numită „Step by Step”, care e mult mai simplă din punct de vedere muzical, a avut reacții de genul: „Wow! Ce super piesă!”

Cristi

Nu știi niciodată care va fi reacția publicului larg.

Favorita mea este „Permissive” de pe prima parte a albumului. Are un vibe mai laidback care mă atrage de fiecare dată când o ascult. Cred că piesele care sunt atemporale vor suna tot timpul actuale și pentru mine se încadrează în acea categorie.

Vlad

Cum vedeți voi ca artiști importanța prezenței pe social media?

De când am scos primul album ni se pare că s-a schimbat complet scena muzicală, dar acum în Era Instagram dacă nu ții susținățorii conectați te pierzi în muntele de informație. Toată lumea postează, face lucruri și mi se pare că a devenit un ocean de date cu fotografii, muzică, links și video cu care oamenii sunt bombardați în fiecare zi. Eu mă țin departe de social media pentru că este copleșitor. Văd în 30 de secunde șapte clipuri de la șapte petreceri diferite și toată lumea face o mie de lucruri.

Cristi

E un meci în care se strigă tare! Mai ales acum când toată lumea are acces la software și la tehnologie audio. Acum 10 ani nu găseai să iți cumperi un sintetizator bun, iar acum pe OLX găsești multe opțiuni. Și acum sunt mai mulți oameni care încearcă să facă muzică.

Vlad

Eu cred că asta poate să fie bine, dar și să complice lucrurile.

Cristi

Vreți să ne povestiți puțin despre colecția voastră de sintetizatoare și cum le folosiți când lucrați la o piesă sau un nou material discografic?

Momentan suntem în studio-ul lui Cristi așa că putem prezenta colecția lui. Studio-ul meu este mult mai compact, dar Cristi e colecționar pasionat și are mai multe modele clasice sau replici precum RE909, RE808 sau RE303.

Vlad

Clasicele nu îmbătrânesc niciodată! Am achiziționat destul de multe de-a lungul timpului. Momentan am un Roland SH101, Microkorg, ASM Hydrasynth, Juno 60, Prohet 8, Deckers Dream – o copie de Yamaha CS80, Waldorf Blofeld și un JV1080. Printre cele mai folosite a fost microKORG-ul, se regăsește atât pe primul album cât și în noile compoziții. E un synth care nu moare niciodată, zici că e jucărie, dar sound-ul este cât se poate de serios. Nu degeaba e cel mai bine vândut al tuturor timpurilor!

Cristi

Da, la vremea lui a spart piața, a fost folosit de artiști din toate genurile muzicale, de la Pharell Williams, până la Swedish House Mafia și are o personalitate aparte. La mine în studio asta încerc să fac, să nu iau prea multe scule, dar pe cele pe care le iau să aibă personalitate. Am un Moog Sub 37 și un sistem modular cu care pot face lucruri destul de diverse de la percuții, linii melodice sau efecte.

Vlad

Cum vi se pare că s-au schimbat lucrurile în muzica electronică față de acum 40 de ani?

Dacă iei în calcul că la toate sintetizatoare din anii 80-90 aveai de muncă să le programezi și acum poți să faci același lucru în două minute în Ableton, trăim bine! Imaginează-ți că acum rezolvi în câteva minute o treabă pe care o făceai pe vremea aia în două ore pe hardware. Acum, în 2023, se poate explora muzical cu un kit foarte minimal, două monitoare bune și un computer. Sunt mulți producători care fac muzică extraordinar de bună doar „in-the-box” (doar în computer). Nu mă gândesc la cineva anume, nu doresc să preiau chestii de producție involuntar. Vreau să le descopăr eu și să le experimentez singur. Sincer, prefer să ascult muzică veche precum jazz, mie îmi place Miles Davis. Pe mine mă inspiră foarte mult perioada de electric funk din anii șaptezeci a lui Miles, după ce a lansat albumul Bitches Brew. Mi se pare extraordinară, parcă este un fel de pre-acid stuff. Făceau oamenii niște lucruri pe care le poți aplica în muzica contemporană acum foarte bine. Se jucau cu EQ (Equalization) pe mixer, cu delay și dacă le asculți acum încă sună fresh și experimental.

Vlad

Cum puteți descrie colaborarea voastră constantă cu Claudiu Ștefan care vă face artworkurile și identitatea vizuală SIT?

Claudiu este un fost coleg și bun prieten de-al meu din liceu. A fost cel care m-a introdus în lumea muzicii electronice. În perioada respectivă ascultam mai multe stiluri muzicale încercand să mă regăsesc undeva… Claudiu, mi-a împrumutat câteva CD-uri cu seturi de la Rhadoo, Kool și Lemon 8 care mi-au schimbat complet percepția asupra muzicii. Fratele lui avea un club privat în Craiova, loc în care am avut libertatea de a învața și exersa sub îndrumarea lui Claudiu. Era un digger pasionat și un DJ foarte bun!

Cristi

Eu l-am cunoscut prin intermediul lui Cristi când deja locuia în București. În perioada respectivă lucra la tipografia Fabrik, făcea design de carte. Apoi a lucrat o perioadă în Danemarca și acum e stabilit în Berlin. El ne-a făcut identitatea, logo și fontul, tiparul, layout-urile.

Vlad

Ideea de artwork în oglindă a fost complet a lui Claudiu, i-am oferit libertate completă de la bun început. Primul artwork era un copac pe care l-a fotografiat în drumul dinspre Bucureșți înspre Craiova. De fiecare dată cand mergeam să punem muzică în Craiova ne uitam în partea dreaptă undeva între Pitești și Slatina pentru că era un singur copac pe camp fără nimic în preajma, nu ai cum să îl ratezi. Îl numisem copacul Amphia!

Cristi

Mi-ar placea să facem expoziție cu coperțile discurilor la un moment dat.

Da, ar fi tare să facem o expoziție, suntem foarte mândri de coperțile lui Claudiu.

Vlad

Am colaborat și cu alti artișți vizuali pentru diverse proiecte, spre exemplu artworkul pentru EP-ul meu cu Sublee, You and me, lansat în Sao Paolo la Serialism Records e făcut de soția lui Cesare, cel care deține labelul. E o tipă foarte talentată care lucrează în domeniul vizual ca director de fotografie în industria cinematografică din Brazilia.

Cristi

Morfoza EP este un material mai psihedelic, care a fost inspirația din spatele acestui release science fiction ilustrat de Claudiu Ștefan cu o pată Rorschach?

Piesele au fost făcute în Norvegia complet in-the-box cu ce avem atunci la dispoziție: VST-uri de Native Instruments – Reaktor, Battery 3 sau Rob Papen – Blue. Practic ne-am folosit de uneltele accesibile la momentul respectiv. 

Cristi

În Norvegia locuiam într-un orășel numit Gjøvik, la o oră distanță de Oslo, împrejmuit de pădure cât vezi cu ochii și un lac imens care ajungea până în centrul orașului. Seara, înainte de a ne pune la lucru ieșeam la plimbare și ne „încărcam”cu energia locului, cred că de acolo a venit inspirația. Coperta a fost în întregime ideea lui Claudiu, i-am trimis piesele și după câteva zile ne-a propus varianta aceea de copertă care ne-a plăcut foarte mult.

Vlad

Care a fost conjuctura în care v-ați alăturat labelului Opulence din San Juan, Puerto Rico cu piesa Side Project de pe compilația pe vinil Sensory Vol. 2?

Prietenul nostru Cali și asociatul lui Frank din Puerto Rico ne-au chemat să punem muzică acolo. Ulterior am păstrat legătura și când ne-a întrebat daca avem o piesă pentru un release pe vinil i-am trimis mai multe din care a ales Side Project. 

Cristi

E important pentru Cali în Puerto Rico să lanseze muzica pe vinil, pentru că nu sunt multe labeluri de specialitate acolo. Și e super să fie cineva care scoate local muzică electronică de calitate. I-am trimis mai multe trackuri și până la urmă Side Project a fost câștigătorul. 

Vlad

Care sunt cele mai memorabile giguri ale voastre?

Sunt multe evenimente demne de menționat. Primul concert Amorf la club Quantic în București sau primul SIT live în club Fabric în Londra, serile Amphia din Club der Visionaere în Berlin și bineînțeles Sunwaves. Unul din gigurile noastre preferate a fost în Japonia, la Tokyo. Făceam live ca SIT și la sound-check am realizat că alimentatorul de la unul din drum machine-uri nu funcționa. Intraserăm în panica, dar echipa de sunetiști a clubului a adus altul în mai puțin de 30 de minute. Setul a fost aparte de asemenea. Am realizat destul de devreme că publicul nu reacționa la build-up-urile clasice, care funcționează la petreceri sau festivaluri în Europa, în schimb cu cât mergeam într-o zonă mai obscură cu atât erau mai fascinați. A fost un set unic din acest punct de verede.

Vlad

Și la New York am avut o petrecere memorabilă anul trecut. Era la sfârșitul lunii Ianuarie, afară erau -17 grade Celcius și nămeți de zăpadă. Credeam că nu vă veni nimeni la eveniment. Când am ajuns în fața clădirii abia am găsit intrarea și cu toate astea înăuntru era plin de oameni, pereții erau umezi din cauza condensului, am plecat de acolo cu coperțile discurilor îndoite de la umezeală.

Cristi

Au fost foarte multe evenimente inedite de-a lungul anilor, e greu să le ții contul tuturor.

Vlad

Ce amintiri aveți din Puerto Rico și America Centrală de la gigurile de acolo?

Cât am fost în Puerto Rico a fost intens, eram bookuiti la un festival sponsorizat de compania Corona și puneam la o scenă mai mică, dar drăguță. La scena mare era o formație de reggae după care a urmat DJ Sneak care punea muzica House. Toată lumea venise pentru trupa de reggae și când a început DJ Sneak s-a golit complet în fața scenei. DJ Sneak punea bine, dar oamenii nu ințelegeau muzica deloc, chiar daca el era la el acasă fiind Puerto Rican. După festival am fost la un club de after unde am pus muzica împreună. A fost obositor, dar a meritat, e o experiență memorabilă.

E mișto să mergi chiar în vacanță acolo, au mâncare super bună! Tot în Caraibe am fost și la festivalul SXM din St Martin unde a fost foarte interesant. Insula St Martin tine de Olanda, dar nu am ajuns în Jamaica sau Cuba pentru că nu cred că au scenă de muzică electronică.

Vlad

Acum în Jamaican se face trap dancehall. Trapul e ca un virus peste tot în lume! Voi ascultați?

Bine punctat că trap-ul e ca un virus. 

Cristi

Trapul original e din Memphis și primii artiști de trap trăgeau muzica asta pe casetă. Era super underground și suna marfă pentru că era făcut în hardware și suna mult mai stripped back. Flowul original de rap era mai mișto, foarte lo-fi suna! Asta se întâmplă prin în 96-97 și abia apoi a început în Atlanta. Primii trapperi recunoșteau că genul a pornit din Memphis.

Vlad

Cum este să faceți parte din familia Sushitech și care sunt colegii voștri de label preferați?

Yossi ne-a contactat după nostru primul album, care are elemente de Dub Techno și avea multe în comun cu labelul lui Sushitech. Cel puțin unele dintre piese.

Vlad

Ne-a scris că îi place ce facem și ne-a propus să facem un album pentru casa lui de discuri. E o comunitate tare mișto Sushitech și ne place să facem parte din ea.

Cristi

Cel mai apropiati suntem de Steve O’Sullivan, Yossi, Lawrence aka Sten, și ne place mult că își mențin direcția, pe artwork, sound și estetică. Am făcut un remix în formula Amorf pentru o piesă numita „Control” a lui Rhauder cu Paul St. Hilaire și ne-a plăcut să folosim vocea lui Paul și să îi dăm o alură diferită. Chiar am ascultat remixul recent și vocea lui St. Hilaire sună ca o voce feminină, am procesat-o mult cu diferite efecte.

Vlad

Vouă vă place influența muzicii dub asupra scenei electronice? Assemble, Webspace sunt cântecele voastre dub și stau perfect în picioare lângă capodoperele lui Burial.

Chiar ne doream să facem piese dub, ne place Dub Techno și muzica Basic Channel, Echocord din Danemarca, Tool Records din Islanda. 

Vlad

Mie mi-ar plăcea foarte mult să facem un album trip-hop. As putea spune ca este un „milestone” pentru mine pentru că ascult destul de mult. Ne gândeam să facem un album în stilul asta cu Misha Blanos, dar nu ne-am sincronizat încă. 

Cristi

Iți găsești propria identitate, o filtrezi în felul tău și o reinterpretezi.

Ce cărți citiți?

Momentan recitesc cartea lui Rick Rubin numita „The Creative Act, A way of Being” pentru a doua oară. Rick propune ceva foarte interesant legat de creativitate – nu există output fară input. 

Vlad, spre exemplu, poate avea o perioadă în care să nu asculte multă muzică, să se deconecteze de factori externi și totuși să fie creativ. Educația mea clasică, din păcate, m-a setat procedural să execut lucrări mai puțin să le creez și am nevoie de mai mulți factori externi. Procesul creativ gravitează în jurul reinterpretării și al conexiunii cu alte persoane.

E un interviu cu Rick Rubin pe YouTube, care mi s-a părut super, în care a fost întrebat dacă știe să cante la un instrument și dacă are cunoștiințe tehnice? A răspuns: „Barely, but I know what I like and I know how to point people in the direction they like.” Să știi să rezonezi cu atâtea genuri muzicale și să știi să îndrumi oamenii într-o direcție este un talent. A tras un album cu Johnny Cash la el în sufragerie, și apoi o variantă în studio, și au ales varianta din sufragerie pentru că suna mai autentic.

Am ascultat un alt podcast cu Rick Beato care vorbea cu Sting și chitaristul lui Dominic Miller și îi întrebă de unde le-a venit inspirația pentru o anumită piesă. Spre surprinderea mea au făcut referire la muzica clasică. Piesa pornise de la un riff de chitară compus de Miller care se inspirase dintr-o compoziție a lui Chopin. Practic o formulă reinterpretată. Un alt exemplu este toboșarul de la Nirvana, Dave Grohl, care a compus groove-ul din „Smells Like Teen Spirit” inspirat din muzica funk. Glumea cum că ar trebui să plătească drepturi de autor tobarilor de funk pentru că a preluat formule de la ei.

Cristi

Iți găsești propria identitate, o filtrezi în felul tău și o reinterpretezi.

Vlad

Ce coloane sonore de film v-au marcat copilăria și aveți în colecțiile muzicale?

Sunt mare fan al soundtrackurilor de film și colecționez digital flacuri, îmi plac foarte mult Jonny Greenwood, Vangelis, Sakamoto, care din păcate a murit de curând. Muzica lui pentru filmul Revenant compusă cu Alva Noto mi-a plăcut mai mult decât filmul. E bestial și filmul vizual, dar muzica e wow! E o parte spre sfârșit, o urmărire unde pe soundtrack sunt niște elemente electronice și eram uimit de acele glitchuri pe un western modern.

Vlad

Mie mi-a plăcut foarte mult Johan Johansson și soundtrackul lui pentru SF-ul Arrival, dar îmi plac foarte mult și compozitorii mai „clasici” precum Ennio Morricone sau John Williams. În piesa mea Bird in Space, am samplat o mică parte din soundtrackul filmului „A Beautiful Mind” compusă de James Horner.

Cristi

Vouă ce magazine de discuri de vinil vă plac, și din țară dar și de afară?

Cumpărăm discuri din multe surse, atât fizice cât și magazine online.

Vlad

Discogs e platforma principală de căutare și cumpărături, dar recent am început să merg în shop-uri fizice. Îmi place foarte mult experiența de a cauta într-o mare de muzică. În State am vizitat Gramaphone Records în Chicago; A1, Human Head și Archavio în NY și comoara nedescoperită T Bag records în Miami. În Europa am fost la Killakutz în Amsterdam, în Berlin la Bikini Wax, Latitude sau la Spaceall, Yoyaku și Syncrophone în Paris, la Palace Vinyl în Londra sau Discos Paradisos în Barcelona.

Cristi

Și cele locale bineînțeles, Ioana de la Misbits este surioara noastră. Shoutout to my homies!

Vlad

Care este călătoria labelului vostru, Amphia Records?

Am fondat Amphia pentru a avea o platformă pe care ne putem desfășura. Era complicat să vindem muzica noastră către alte labeluri mai ales fiindcă eram artiști la început.

Cristi

Vroiam să avem libertatea de a scoate ce ne place și când ne place cu identitatea pe care ne-o dorim. 

Vlad

Planul nu a fost gândit să fie profitabil financiar, cam totul a fost reinvestit în label sau studio. Cu trecerea timpului am decis să includem prieteni și producători pe care îi respectăm și să cream o comunitate. Cam așa funcționează lucrurile în nișa electronică. Multe case de discuri sunt platforme pentru grupuri mai mici sau mai mari de producători. În anii ’90, când se vindeau 6000 de copii per release erau în voga label-uri precum UMM din Italia, care scotea mai toți producătorii locali. Ulterior, scena a început să se divizeze în mai multe grupuri de oameni pentru că au și scăzut vânzările o data cu apariția CD-ului și mai nou a platformelor digitale.

Cristi

Mai că a și dispărut muzica pe disc, dar uite că iar a explodat vinilul.

Vlad

Da, este o ciclicitate.

Cristi

Au venit generații mai noi care au redescoperit magia vinilului și a reînceput să se vandă. Dacă mă întrebai acum 5 ani dacă SIT pe vinil este pentru tineri, pentru noua generație, iți răspundeam concret și categoric. Dar acum, după pandemie, când s-au scumpit prețurile și cu tot transportul nu se mai cumpără cum se cumpără în anii trecut, dar colecționari încă sunt.

Vlad

Acum 5 ani toată lumea scotea și cumpăra, găseai pe vinil și muzică care nu își avea rostul pe disc, dar tot era scoasă. Acum 5 ani erau date mai concrete, cate copii s-au vândut și dacă facem repress, însă acum totul e mai lent, nu au dispărut datele, dar eu simt un shift în piață și noile generații fac mai mult streaming și cumpără digital de pe Bandcamp. Noi am făcut marketing releasurilor noastre, dar nu am fost super-agresivi și preferam să se cumpere organic prin word-of-mouth. E un filtru natural așa știi că nișa și oamenii care cumpără sunt audiența ta, 90% cine trebuie.

Vlad

Următorul disc la Amphia Records e chiar SIT după care Dan Andrei și Sublee. Mai avem în plan un disc al lui Dyed Soundorom și partea a doua a albumului meu solo.

Cristi

Nouă ne place să lucrăm mai balansat, nu punem în Excel și gata. Ne place un ping pong continuu și așa am funcționat tot timpul. Daca mă uit acum pe Discogs, îmi place mult cum arată pagina Amphia Records! 

Vlad

SIT Music: instagram.com/sit.music/
Cristi Cons: instagram.com/cristicons_/
Vlad Caia: instagram.com/vladcaiasound/
Amphia: instagram.com/amphia_records/

About the author

Andrei Bucureci

Andrei Bucureci este curator, muzicolog, art director și antreprenor cu o experiență de peste 10 ani în domeniul cultural mai ales în radio, muzică și artă. Portofoliul lui include proiecte diverse precum Tunesinourheads, Abator Industries, Crowd Control, Creionetica, Black Rhino Music & Radio și A4Activism. Bucureci a fost colaborator Radio Guerrilla, Electronic Beats by Telekom, Metropotam și este absolvent de arhitectură, artă și design.